Joaca

Joaca

duminică, 11 iulie 2010


Cand ma gandesc la copilarie, imaginea bunicii imi apare inaintea ochilor. Dupa o zi plina de aventura printre paduri si dealuri, bunica ne astepta acasa cu o portie de turte umplute din belsug cu cas proaspat. Cu burtile pline  adormeam ascultand povestile din razboi ale bunicului. CE VIATA!!! Va invit sa gustati. 

Ingrediente: Pentru aluat: 400 ml lapte, 2 oua, drojdie de bere cat o nuca, sare, 3 lg ulei, faina cat cuprinde.
Pentru umplutura: 300 gr cas proaspat, 1 legatura de marar, 2 oua. 

Mod de preparare: In laptele caldut se dizolva drojdia, se adauga ouale, sarea si se amesteca. Se adauga faina atat cat este necesar sa se formeze un aluat potrivit de tare. Cand s-a incorporat toata faina se adauga uleiul si se framanta in continuare. Se lasa sa creasca 40 minute.
Intre timp se da pe razatoare casul, se sareaza si se ameseca cu ouale batute si mararul tocat.
Se intinde aluatul in foaie subtire si se face o forma cu o farfurie cu gura potrivit de mare. Nu se apasa sa se rupa aluatul ci atat cat sa ramana forma. Aceste forme se fac doar pe jumatate din aluat. Se pune umplutura si se pliaza restul de aluat peste umplutura. In locurile in care s-a pus umplutura se apasa cu farfuria astfel in cat sa se rupa aluatul. Se prajesc pe plita bine incinsa si se servesc cu ceapa verde, salata si ridichi. Pofta buna!!

Despre Dumnezeu

   Dumnezeu Exista?? Acum cativa ani eram crunt chinuita de aceasta intrebare. Aveam momente cand simteam alaturi de mine o mana care ma scotea din incurcaturi, care ma ajuta atunci cand ma asteptam mai putin, care imi dadea puterea sa merg mai departe. Dar cand ma uitam in jurul meu si observam atata nedreptate, copii bolnavi, oameni onesti si saraci care se luptau din greu cu supravietuirea imi spuneam in gand ca Dumnezeul la care ma rog eu in fiecare seara nu ar permite asa ceva. Daca Dumnezeu este o inventie, o modalitate de a face oamenii mai buni, de a trai dupa anumite reguli?? Daca Biblia e doar o carte de povesti inventata de un bun scriitor?? Daca oamenii l-au inventat pe Dumnezeu doar pentru a se simti ocrotiti??

     Acum.....Eu spun despre Dumnezeu : daca e doar o inventie pentru a stimula oamenii sa fie mai buni este un lucru bun si chiar avem nevoie de asta, daca Biblia e doar o carte de povesti, sunt povesti din care avem foarte multe de invatat si avem doar de castigat daca traim dupa invataturile ei, daca credem intr-un Dumnezeu doar pentru a ne simti ocrotiti eu chiar am nevoie de asta.....pentru ca in serile pline de singuratate cand problemele ma depaseau doar gandul la Dumnezeu ma ajuta sa-mi pastrez speranta si sa am puterea sa merg mai departe. 
Dumnezeu este pretutindeni, in tara mea, in orasul meu, in casa mea, in camera mea, in inima mea. Eu cred in Dumnezeu!!

sâmbătă, 10 iulie 2010

Govora- statiunea fara varsta


Astazi am navigat, dar marea nu a fost la fel de linistita ca de obicei. Prinsa in vartejul paginilor m-am ciocnit de un articol. Articol care m-a facut sa visez. DA!! Visez si acum la Govora si la momentele minunate pe care as putea sa le petrec acolo. M-am lasat condusa de val, am impletit armonios visul cu realitatea si am scris aceasta poveste. Sper sa va placa si mai sper sa va conving ca merita sa petreceti cateva zile pe acest taram de basm- Baile Govora.

Govora- statiunea fara varsta

    O sa derulam caseta timpului, nu cu un an, nici cu 10 ci o sa mergem acum 800 de ani. Atunci cand oamenii munceau de dimineata pana seara la camp, cand bogatia se masura in animalele care ocupau grajdurile, atunci cand masa era plina de bucate culese din gradina . O sa ne intoarcem in acele vremuri cand oamenii erau simpli si buni la suflet, cand savurau cu pofta aerul curat, cand se cinsteau cu un pahar de vin si isi potoleau foamea cu o bucata de slana. Am oprit aici caseta timpului pentru ca am vazut multi oameni zambind atunci cand muncesc, zambind la o floare din gradina, la un copac rodit…zambind la soare. Dar le-am vazut si mainile, maini crapate si batatorite de munca. Oameni care nu tin cont de durere, necazuri, boli….oameni care nu contenesc din munca pentru ca doar astfel vor avea masa plina de bucate. 

    Dumnezeu era mandru de acesti oameni si s-a gandit ca merita rasplatiti. De atunci culturile au fost din ce in ce mai bogate, oamenii cu zambetul pe buze se inchinau lui Dumnezeu si multumeau pentru vremea buna. Soarele incalzea ogarele, vantul le alinta, iar ploaia le potolea setea. Totul era atat cat trebuia. Dar parca nu era suficienta rasplata. Atunci Dumnezeu a trimis un inger printre oameni, l-a facut om, i-a dat o casa si l-a pus sa munceasca, sa se odihneasca  si sa se bucure de viata atat cat se bucurau oamenii. Peste 1 an Dumnezeu l-a chemat la el si l-a intrebat cum a fost pe pamant. 

-  In acest an am trait precum oamenii de rand, am muncit cot la cot cu ei, am cinstit un pahar de vin in rasetele copiilor si m-am lasat alintat de vatul cald de vara. Oamenii sunt fericiti pentru ca simt ca Tu esti alaturi de ei, simt ca ii iubesti. Dar….Doamne…..oamenii sunt facuti din oase si carne iar gerul aprig de iarna, vantul rece de primavara, caldura din vara, trecerea anilor, toate acestea lasa urme. Pe batrani ii dor oasele, tinerii sufera de boli ale plamanilor, femeile intampina probleme de sanatate si din acest motiv dau nastere mai greu copiilor. Sunt oameni care vor sa munceasca si nu pot din cauza durerilor.

   Dumnezeu a hotarat ca oamenii merita mai mult, mult mai mult si s-a gandit sa ii ajute pe oameni aducand un colt din rai pe pamant. A chemat ingerul si i-a spus:

- Am dus un colt din rai pe pamant, aici nici iernile nu vor fi prea aspre, nici verile calduroase. Este locul unde domneste linistea, dealurile sunt acoperite de paduri dese de fagi, stejari si pini, izvoarele vindecatoare curg nestingherite printre culmi iar  in pamant am ascuns ape sarate care vor vindeca trupurile oamenilor. Acest loc este binecuvantat si toti cei care vor calca pe aici vor cunoaste linistea, odihna si se vor vindeca. In acest colt de rai vor gasi alinarea si vindecare in orice perioada a anului si portile vor fi mereu deschise. Peste ani in acest loc se va construi o manastire pentru ca nu trebuie sa uitam  de bolile sufletului si acestea trebuie tratate. Am terminat! Am oferit oamenilor un loc in care sa uite de griji, probleme sa-si vindece sufletul si trupul, acum totul depinde de ei, trebuie sa-l descopere, sa-l cutreiere si sa nu-si piarda credinta.

    Anii au trecut si acest loc a suferit cateva transformari, la poalele delului Cosul Mare se inalta acum Manastirea Govora, apele sarate au fost descoperite de oameni si acum ne putem bucura de ele datorita statiunii care a fost inaugurate in 1910. Cei care au calcat prin aceste locuri au simtit bunatatea lui Dumnezeu, s-au vindecat, odihnit si au prins forte noi pentru a merge mai departe. Acei oameni stiu unde este acest loc. Au simtit! Pentru cei care nu au avut ocazia sa se bucure de aceste locuri binecuvantate le spun sa nu mai amane. Sa inhame boii la car sau sa se urce in masina, tren, autocar si sa poposeasca in nord- estul judetului Valcea, in orasul Govora. Si nu uitati!!! Dumnezeu a creat acest loc pentru noi si trebuie sa ne bucuram de el!!!


Am fost inspirata de articolul pe care il gasiti aici. Intrati, cititi si lasati-va purtati de val....merita.